Poem fără titlu de Viktor Gomez

*
Lumina muțește.
Se pare că fi-va un an roditor.

Miguel Angel Curiel.

Intempestive conversații nocturne în Jerez


O vioară spartă, zicea Leon Felipe.
Un cal azuriu, Georg Trakl.
Un animal bizar, invoca Blanca Varela.
Eu nu știu,
în aceste ape transparente,
în astă lipsă de noroi,
cum să nu sorbi
veninul transparenței sale fără
să mori pe bune,
cel ce a rămas să se zbenguie,
ce rămâne să păteze
-precum pruncia mea prinsă în țățăni-
un țărm de bestiali insomniaci.
Deoarece există ape limpezi
ce sunt mortale,
însă nici un copil nu muri
jucându-se pe malul întinat.
Eu nu știu cum să explic asta.


Poem de Víktor Gómez, traducere în română de Andrei Langa
Din volumul „Am perfecționat inutilul în inutil“
Volum nefinalizat


*****

POEMA SIN TÍTULO DE VÍKTOR GÓMEZ

La luz calla.
Parece que habrá buena cosecha.

Miguel Ángel Curiel.


Intempestivas conversaciones nocturnas en Jerez


Un violín roto, decía León Felipe.
Un caballo azul, George Trakl.
Un extraño animal, invocaba Blanca Varela.
Yo no sé,
en estas aguas transparentes,
en esta ausencia de barro,
cómo no beber
el veneno de su claridad sin
morir al bien
que se quedó jugando,
que se queda embarrando
−como mi infancia en su quicio –
una orilla de asnos insomnes.
Porque hay aguas limpias
que son mortales
pero ningún niño se murió
jugando en la orilla barrosa.
Yo no sé como explicarlo.


Víktor Gómez
Del poemario "Perfeccione lo inútil a lo inútil"
Poemario inconcluso

Poem de Víktor Gómez

*
Poezia e, înainte de toate, un caracter.
César Simón

monotonia pietrei
cu toate că râul îi atinge faţa
indiferent de jocul luminilor
cu atât mai mult ploaia
pare să insiste
cu viclenie în întrebarea limită
caracterele fulgerătoare
nu se constituie într-un caracter
doar dacă acela nu poate fi exprimat
sau dezgheţul
de după ce păsările se împrăştie
o tăcere bună de locuit
goliciune ce se aruncă în ochi - inedită
în ciclul repetitiv - invocând
problema gravitaţiei


Poem de Víktor Gómez, traducere în română de Andrei Langa


*****

POEMA DE VÍKTOR GÓMEZ

La poesía es, antes que nada, un carácter.
César Simón

monotonía la piedra
aunque el río bordee su cara
pese a los cambios de luz
tanto más la lluvia
parece insistir
insidiosa la pregunta límite
caracteres fugaces
no hacen carácter
quizá si ese imposible decir
o el deshielo
al dispersarse los pájaros
un silencio habitable
desnudez que insiste – nueva
en la repetición − sobre la
cuestión gravitatoria


Víktor Gómez

Texto inédito del poemario
"Perfeccione lo inútil a lo inútil"