Nori de mare

*
Nori de mare,
fulgerare a timpului.
Pielea ta goală.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

NUBE MARINA

Nube marina,
relámpago de tiempo.
Tu piel desnuda.


Ana Muela Sopeña

Respirație deasupra stelei

*
Lui Miguel Íñiguez, aflând de la lumină…

Cuvintele își întreprind traiectul
dincolo de lumină, în penumbră,
și plutesc în norii lor de hârtie
pentru a-ți spune atâtea lucruri
sau pentru aș petrece în spațiu
o viață trăită până la urmă.

Am primit azi
mesajul tău electronic.
Era despre ceva deja cunoscut mie
sau poate doar intuit.

Fratele tău te ocrotea
din altă dimensiune a experienței,
pentru a-ți oferi alt mod de a privi
sau poate mai multe,
pentru a contura surâsuri
în grimasa fertilă a durerii.

Eu pot doar să-ți ofer
compania mea în tăcere,
o respirație peste o stea
care în fiecare noapte
se vrea a fi un semn ludic
a unui suflet ce și-a făcut datoria.

Scop minunat,
o misiune îndeplinită.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

RESPIRACIÓN SOBRE LA ESTRELLA

A Miguel Íñiguez, sabiendo de la luz...

Las palabras realizan su trayecto,
más allá de la luz en la penumbra
y vuelan en sus nubes de papel
para decirte tanto
o para abandonarse en el espacio
de una vida vivida hasta el final.

He recibido hoy
tu correo electrónico.
Era algo conocido ya por mí
o quizás intuido.

Tu hermano te custodia
desde otra dimensión de la experiencia,
para darte otra forma de mirar
o quizás todavía,
para esbozar sonrisas
en el asombro fértil del dolor.

Yo sólo puedo darte
un acompañamiento en el silencio,
una respiración sobre la estrella
que cada noche
será un aviso lúdico
de un alma que alcanzó su cometido.

Propósito maestro,
una misión cumplida.


Ana Muela Sopeña

Adjectivele dau târcoale

*
Lui Pere Bessó, părtaș în ale cuvântului. Mulți Ani Fericiți, prietene…

Adjectivele dau târcoale
orașelor fără de denumiri și trecut,
pronumele se apără prin ceață,
articolele vorbesc
din incertitudinea nimicului,
sunt substantive albe prin ceață
ce fac poeme fără de final.

Adverbele murmură tainele
pe care verbele nu le pot exprima.

În prepoziții
cuvintele se ascund
de nisip, noroi și mocirlă,
printre conjuncții trece timpul
iar în interjecțiile spațiului
se perindă acest februarie tăcut…


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

LOS ADJETIVOS RUEDAN

A Pere Bessó, aliado en la palabra. Feliz Cumpleaños, amigo...

Los adjetivos ruedan
por ciudades sin nombre ni pasado,
los pronombres se amparan en la niebla,
los artículos hablan
de la incertidumbre de la nada,
hay sustantivos blancos en la bruma
que construyen poemas sin final.

Los adverbios susurran los secretos
que los verbos no pueden expresar.

En las preposiciones
las palabras
se esconden de la arena, barro y lodo,
entre las conjunciones pasa el tiempo
y en las interjecciones del espacio
transcurre este febrero silencioso...


Ana Muela Sopeña

În aceste nopţi friguroase

*
În aceste nopţi friguroase
îmi amintesc fără pic de nostalgie
de penumbra ascunsă în plimbări eşuate,
făcute până la praguri de porţi cenuşii,
în oraşul prăpăstiilor subterane.

Pieţe silenţioase adormite-n tăcere
şi staţii de autobus
cu feţe anonime de oameni debusolaţi.

La trecerea de pietoni
persoane aşteptând o metamorfoză biografică
şi semafoare întunecate
cu trecători dezorientaţi.

Surâsul tău rătăcind printre străzi,
paşii tăi amestecaţi cu melancolia zidurilor,
urmele mele invizibile...


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

EN ESTAS NOCHES FRÍAS

En estas noches frías
recuerdo la penumbra agazapada
en náufragos paseos sin nostalgia,
hacia portales grises,
en la ciudad de abismos subterráneos.

Las plazas sigilosas dormidas en silencio
y las marquesinas de autobús
con anónimos rostros sin destino.

En los pasos de cebra
personas esperando un cambio biográfico
y semáforos oscuros
con transeúntes despistados.

Tu sonrisa vagando entre las calles,
tus pasos adheridos a la melancolía de los muros,
mis huellas invisibles...


Ana Muela Sopeña

Şi surâde

*
Ea percepe oraşul
ca pe o experienţă mistică.
Străzile şi pieţele
devin lumi ale frumuseţii,
pentru ca să le parcurgi călare prin ploaia
ce inundă iluzia sa cu vise limpezi.

Calul ei se roteşte pe sub cer
şi ea surâde
clădirilor de prin urbe.

Îi place mult să simtă libertatea
pe trotuarele cu pisici.

Contemplează statuile pline de promoroacă
şi ştie că în interiorul lor
vieţuiesc inimi ce simt în tăcere.

Şi continuă să meargă
prin oraşul anonim,
în picăturile norilor…

Adoră sunetele ce provin
din vitrinele prăvăliilor.
Autobuzele arhipline
de chipuri ce se aseamănă cu desenele
din utopiile adormite.

Vede manechine îmbrăcate în hainele lor
pe care niciodată nu le va cumpăra,
dar asta nu contează.

Explorează soarele-răsare pe străzi şi-n grădini,
prin oraşul pustiu.

Ştie că fiecare zi
este o aventură
fără de limitele şi semnele ameţelii.

Se dă frâu liber curenţilor submarini
ce locuiesc în pietrele de la case
sau în lemnul de la banchete…

Curg ca şi când ar fi deja invizibili
în particulele microscopice
pe care acoperişurile enigmatice
le păstrează tacit.

Contagiază,
graţie privirii sale imperceptibile,
speranţa altei lumi,
pentru a visa dezbrăcată, fără de mască,
deschisă în relaţiile cu cei din jur.

Îşi părăseşte urmele din aleile mari
şi contemplează maşinile,
traficul, muzica
acestui oraş ce înaintează în gol.

Dintr-odată,
observă că există grupuri de persoane
care par a fi fericite şi mulţumite de sine.

Poate că e un miraj
sau s-ar putea să fie adevărat…

Presupune ca un pendul
existenţa zăpezii,
în buimăceala ce cuprinde totul
în conştiinţa primitivă
a unui univers eteric şi cunoscut.

Ea
alunecă pe pantele
memoriei atavice, atât de dulce,

lasă împreună cu muşchii
şi în ramurile de la copacii
cu razele lor albăstrii
amintirile serilor pline de vrajă.

Urcă până în vârfurile
locurilor ce deocamdată nu sunt definite
în cartografia nopţilor sale.

Şi continuă calea înspre vâltorile
de prin sferele suave ale întâmplării…


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

Y SONRÍE

Ella siente la ciudad
como una experiencia mística.
Las calles y las plazas
se transforman en mundos de belleza,
para cabalgar bajo la lluvia
que inunda su ilusión con sueños nítidos.

Su cabello ondea bajo el cielo
y sonríe
a los edificios de la urbe.

Adora sentir la libertad
en aceras con gatos.

Contempla las estatuas con escarcha
y sabe
que en su interior
habitan corazones que sienten en secreto.

Y sigue caminando
por la ciudad anónima,
en gotas de las nubes...

Adora los sonidos que provienen
de los escaparates de las tiendas.
Autobuses repletos
con rostros que comulgan con dibujos
de utopías dormidas.

Divisa maniquíes con sus prendas
que nunca comprará,
aunque eso le da igual.

Explora el sol naciente en calles y jardines,
por la ciudad desierta.

Sabe que cada día
es una aventura
sin límites ni marcas bajo el vértigo.

Se abre a las corrientes submarinas
que habitan en las piedras de las casas
o en las maderas de los bancos...

Fluye como si fuera ya invisible
en microscópicas partículas
que los tejados enigmáticos
conservan sin palabras.

Contagia,
a través de su mirada imperceptible,
la esperanza de otro mundo,
para soñar desnuda, sin las máscaras,
con relaciones sin disfraces.

Abandona sus huellas en grandes avenidas
y contempla los coches,
el tráfico, la música
de esta ciudad que avanza hacia la nada.

De pronto,
observa cómo hay grupos de personas
que parecen felices y contentas.

Puede que sea un espejismo
o quizás sea cierto...

Y asume como un péndulo
la existencia de nieve,
en la perplejidad que abarca el todo
en la conciencia primitiva
de un universo etéreo y conocido.

Ella
desciende por las rampas
de la memoria atávica, tan dulce,
y deja con el musgo
y en ramas de los árboles
con sus luces azules
los recuerdos de tardes en la magia.

Asciende hacia las cumbres
de lugares que aún no se definen
en la cartografía de sus noches.

Y prosigue su rumbo hacia los vórtices
de las esferas suaves del azar...


Ana Muela Sopeña

Unde umbra domnește

*
Leonidei Lari


Fără lumină
în pragul pustietății,
scriind.

A venit clipa marii călătorii,
pentru a simți viața de la începuturi,
în aprinderea ei din nimic.

Avântul te-a dus până într-acolo
unde umbra domnește
și izbutește ușor
să dezvestească ființa, în infinit…


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

DONDE LA SOMBRA JUEGA SU PAPEL

A Leonida Lari


Sin luz
en el umbral del vacío,
escribiendo.

Ha llegado el momento del gran viaje,
para sentir la vida en sus inicios,
en el deslumbramiento de la nada.

La pasión te llevó hacia el lugar
donde la sombra juega su papel
y consigue sin trabas
la desnudez del ser, en lo infinito...


Ana Muela Sopeña

Sunt femeia anonimă

*
Sunt femeia anonimă
care admiră noaptea mozaicurile
timpului imemorial al stelelor.

Numele meu este doar foc
și ascult în patefonul sferei
sunetele adormite
în îmbrățișarea aurorei.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

SOY LA MUJER ANÓNIMA

Soy la mujer anónima
que por las noches mira los mosaicos
del tiempo inmemorial de las estrellas.

Mi nombre es sólo fuego
y escucho en el gramófono del orbe
los sonidos dormidos
en el regazo de la aurora.


Ana Muela Sopeña

Album cu fotografii

*
Pe poteca adormită
pielea ta așteaptă mereu semnalele mele
timp în care dansez goală până a te întâlni.

Ochii mei se delectează cu ochii tăi
și merg în spatele unei cortine
pentru a mă ascunde de buzele tale.

Un anotimp de lumină geme și visează
mâinile mele aflate în umbra ta.

Echinocții somnambule păstrează pupilele tale
în aceste pergamente oculte
ce apar fără panică în vise.

Spuza oceanului
îmi amintește de păsările tale de aramă
și de ascunsele mele mângâieri indecente.

Abdomenul meu îndrăgostit simte amprentele
și respirația ta de ceață
în albumul cu fotografii de culoare sepia.

Degetele-mi alunecă pe chipul tău
pe când un sărut acvatic decide
că senzualitatea-ți e parte din planul meu.

Infinitul conspiră în tăcerea sa
pentru a fi două spirite desculț
în clipocitul apei.

Suspin în afara timpului și observ stelele
ce luminează fără teamă Calea Lactee.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

ÁLBUM DE FOTOS

En la senda dormida
tu piel aguarda siempre mis señales
mientras danzo desnuda hacia tu encuentro.

Mis ojos se deleitan con tus ojos
y voy detrás de un biombo,
para esconderme de tus labios.

Una estación de luz gime y desea
mis manos en tu sombra.

Equinoccios sonámbulos aprecian tus pupilas
en esos pergaminos escondidos
que aparecen sin pánico en los sueños.

La espuma del océano
me recuerda a tus pájaros de cobre
y a mis caricias lúbricas ocultas.

Mi vientre enamorado detecta tus pisadas
y tu aliento de bruma
en el álbum de fotos color sepia.

Mis dedos se deslizan por tu rostro
mientras un beso acuático decide
que tu lujuria es parte de mi plan.

Lo infinito conspira en el silencio
para ser dos espíritus descalzos
en murmullos de agua.

Suspiro sin el tiempo y observo las estrellas
que alumbran sin temor la Vía Láctea.


Ana Muela Sopeña

Provocarea

*
Pentru Mercedes Ridocci

Orașele se scufundă în tihnă
cu fumul metaforizat al vieții
care se ridică lent
prin pielea vagă a solstițiilor.

O casă goală aflată în umbră
așteaptă din corpul tău provocarea
rozei perfecte a ungherelor lui.

În privirea visului
locuiește nostalgia unei vederi unice.

Prietenul pierdut se diluează
în respirația trotuarelor.

Orașul dezgolește
orele triste ale unei femei deschise
spre uimirea fertilă
sau către un randevu rapid și brusc.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

EL DESAFÍO

A Mercedes Ridocci

Las ciudades se visten de dulzura
con el humo secreto de la vida
que asciende lentamente
por la errática piel de los solsticios.

Una casa vacía en la penumbra
espera de tu cuerpo el desafío
de la rosa perfecta en su rincón.

En los ojos del sueño
habita la nostalgia de una mirada única.

El amante perdido se disuelve
en la respiración de las aceras.

Las ciudades desnudan
las horas melancólicas de una mujer abierta
al asombro más fértil
o al encuentro fugaz, inesperado.


Ana Muela Sopeña

Luna pădurii

*
Luna pădurii
prin ramurile ceții.
Lumină nocturnă.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

LUNA DEL BOSQUE

Luna del bosque
atrapada en la niebla.
La luz nocturna.


Ana Muela Sopeña

Şaptesprezece violete aşteptând

*
I

Frumuseţea unei lumi subacvatice
ne-aşteptă de după primul colţ.
Atunci săruturile noastre vor fi copaci
şi ne vom acoperi cu umbra lor.


II

Tu îmi vei apărea prin ceaţă.
Te voi întrezări printre stropii de ploaie
în bifurcaţiile trandafirilor,
dincolo de lumină şi sclipirile ei repetate.


III

Te voi duce enigmatic
în această singurătate
de minute apatride
în visul extravagant
al unor buze jucăuşe şi senzuale,


IV

Şopteşti numele meu în ceas de seară,
când totul se scufundă în tăcere
şi contempli amurguri goale
susceptibile de a fi secunde pline.


V

Ceaţa ne va face fiii risipitori
cu braţele ei azurii.


VI

Mă priveşti stând gol printre plăpumi
în oglinda îndrăgită a copilăriei.


VII

Şaptesprezece violete aşteptând
când ne vom vedea singuri pe stradă.


VIII

Luna va fi complice
al orelor noastre languroase de foc.


IX

Instinctul pământesc
ne va acompania toată viaţa
şi ne va da cadoul
păsărilor corcite ale visului.


X

Utopii iubite,
mesaje în sticle pe malurile
unei mări dure şi misterioase.


XI

Mă vei chema ascuns printre roci
iar vocea mea te va face aliatul vânturilor.


XII

În balcoane de soare voi fi amica ta
iar tu prietenul meu din lună.


XIII

Privi-vom pe Venera în toiul nopţii
şi şti-vom că celălalt e foarte aproape.


XIV

Un lup solitar în haită
va urla fără oprire
de fiecare dată când numele meu fi-va al tău.


XV

O lacrimă albă prelinsă în penumbră
în labirinturi aurii
atinge-va inima mea înaripată.


XVI

Întoarcerea ta fi-va cadoul bine gresat
în lada de muzică şi coral.


XVII

Vom trece pe drum zâmbitori
şi ne vom saluta cu privirea
ocultându-ne sub piele secretul.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

DIECISIETE VIOLETAS ESPERANDO

I

La belleza de un mundo bajo el agua
nos espera a la vuelta de la esquina.
Entonces nuestros besos serán árboles
y nos cobijaremos con su sombra.


II

Tú me recordarás entre la bruma.
Te visualizaré bajo la lluvia
en las encrucijadas de las rosas,
más allá de la luz y su frecuencia.


III

Te llevaré enigmático
en esa soledad
de minutos apátridas,
en el deseo errático
de unos labios jugosos y sensuales.


IV

Susurrarás ni nombre por las tardes,
cuando todo se anegue en el silencio
y contemples crepúsculos vacíos
susceptibles de ser segundos plenos.


V

La niebla nos hará sus hijos pródigos
con sus brazos azules.


VI

Me mirarás desnudo entre las sábanas,
en el espejo amado de tu infancia.


VII

Diecisiete violetas esperando
que nos veamos solos por las calles.


VIII

La luna será cómplice
de nuestras horas lánguidas de fuego.


IX

El instinto de tierra
nos acompañará toda la vida
y nos dará el regalo
de los pájaros híbridos de sueño.


X

Utopías amadas,
mensajes en botellas en la orilla
de un mar embravecido y misterioso.


XI

Me llamarás oculto entre las rocas
y mi voz te hará aliado de los vientos.


XII

En balcones de sol seré tu amiga
y tú mi compañero de la luna.


XIII

Miraremos a Venus por las noches
y sabremos que el otro está muy cerca.


XIV

Un lobo solitario en la manada
aullará sin un límite
cada vez que mi nombre sea tuyo.


XV

Una lágrima blanca en la penumbra
en laberintos áureos
alcanzará mi alado corazón.


XVI

Tu regreso será mi obsequio lúbrico
en mi caja de música y coral.


XVII

Cruzaremos la calle sonrientes
y nos saludaremos sin tocarnos
escondiendo en la piel nuestro secreto.


Ana Muela Sopeña

Cuvinte poetice

*Zic piatră
lumină
şi umbră...

cuvinte poetice incontestabile...,

dar de asemenea
calculator
circuit
şi oţel...

telegrama,
dicţionar,
cosmetică...

fiecare cuvânt îşi are originea
în marea poeziei
când cineva îl spune
şi îl reinventează,

precum un magician...

La început a fost verbul.

Cuvânt creator,
originea lumii,
suflet în vocabulă,
rădăcină, limbaj.

În timpurile arhaice,
sunetul locuia între ape...

Înainte de Big Bang,
silabele jucau
de-a non-universul.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

PALABRAS POÉTICAS

Digo piedra,
luz
y sombra...

palabras poéticas incuestionables...,

pero también
ordenador,
circuito
y acero...

telegrama,
diccionario,
cosmética...

cada palabra desciende
al mar de la poesía
cuando alguien la nombra
y la reinventa,

como el mago...

En el principio era el verbo.

Palabra creadora,
origen del mundo,
alma en el vocablo,
raíz, lenguaje.

En los primeros tiempos
el sonido habitaba entre las aguas...

Antes del Big Bang
las sílabas jugaban
en el no-universo.


Ana Muela Sopeña

Păşim fără teamă

*
Păşim fără teamă
prin urbea ce caută istoria noastră
în locaşele umbrei.

Agităm lumina în corpurile noastre
care caută fără tihnă frumuseţea
în unduirile apei.

Iubim în ungherele orelor
timpul pe care întâmplarea ni-l oferă
ca pe o pasăre rătăcită în amintire.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

CAMINAMOS SIN MIEDO

Caminamos sin miedo
por la ciudad que busca nuestra historia
en las habitaciones de la sombra.

Estrechamos la luz en nuestros cuerpos
que buscan sin descanso la belleza
en el temblor del agua.

Amamos en la esquina de las horas
el tiempo que el azar nos va entregando
como un gorrión perdido en la memoria.


Ana Muela Sopeña

Strune somnambule

*
Umbra dansează în spaţii deschise,
în penumbra unei zile ostenite,
atunci când pielea
nu mai ştie de nume,
când buzele nu rotungesc cuvinte.

Lumina mă ţine în mâini de exil,
departe de mare,
în bule de aer,
în leagănele nocturne ce valseaza
pe strune somnambule de apă.


Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa


*****

CUERDAS SONÁMBULAS

La sombra danza en espacios abiertos
en la penumbra de un día cansado,
cuando la piel
ya no sabe de nombres,
cuando los labios no pueden hablar.

La luz me atrapa en tus manos de exilio,
fuera del mar,
en burbujas de aire,
en los columpios nocturnos que bailan
entre las cuerdas sonámbulas de agua.


Ana Muela Sopeña