XIII

*
Nu cunosc patina urii,
însă știu despre condiția omului,
aliajele care alcătuiesc comportamentul,
ținuta timidă a voinței

Încăpăținare inutilă a celor care refuză
să iubească fără un suport, vrăjeală curată,
nu vor ajunge niciodată să o facă deși se cred
vii până la urmă,
mai mult decât propria lor caricatură

Fernando Sabido
Din volumul de poeme „Moartea întotdeuna își duce lucrul până la capăt”


Poem de Fernando Sabido, traducere în română de Andrei Langa


*****

XIII

No conozco la pátina del odio
pero sé de la condición del hombre,
las aleaciones que conforman la actitud,
la frágil indumentaria de la voluntad

Inútil obcecación la de los que rechazan
amar sin fundamentos, todo apariencia,
no alcanzarán jamás a ser aunque crean
estar vivos,
más que una caricatura de sí mismos


Fernando Sabido
Del poemario "La muerte siempre culmina su trabajo"

Am ascuns păpuşile vechi din cârpă în magazia timpului

*
Refuz să arăt lumii asexualitatea
unui corp ce se trece interiorizând defecte
ce nu-i aparţin, ca şi când nimic
nu s-ar fi întâmplat şi viaţa ar fi fost o acrimonie

Am ascuns păpuşile vechi din cârpă în magazia
timpului, la adierea florilor de iasomie
şi la aroma unei pruncii care şi acum îmi gângureşte,
la mângâierea mâinilor desfrunzite ale mamei mele
atunci când sorbeau lacrimile-mi

A închis ultimul bar de noapte şi a încetat
să-mi mai vândă, să pună preţ pe minciuni,
condamnat să rămână o marionetă căreia, în mod fatal,
coasa precisă a morţii îi va tăia toate aţele


Poem de Fernando Sabido, traducere în română de Andrei Langa


*****

ESCONDÍ LAS VIEJAS MUÑECAS DE TRAPO EN EL DESVÁN DEL TIEMPO

Me niego a mostrar al mundo la asexualidad
de un cuerpo que envejece interiorizando culpas
que no le corresponden, como si no hubiera
ocurrido y la vida fuera un sarcasmo de mal gusto

Escondí las viejas muñecas de trapo en el desván
del tiempo, al socaire de los jazmines
y del olor de una infancia que aún me arrulla,
del afecto de las manos deshojadas de mi madre
cuando enjugaban mis lágrimas impares

Ha cerrado el último bar de la noche y dejo
de venderme, de poner precio a las mentiras,
condenado a ser un guiñol al que fatalmente
la certera guadaña de la muerte segará los hilos


Fernando Sabido

Eşti doar un vers

*
Eşti doar un vers din poemul meu cel mai blestemat
unde aştepţi nerăbdător lovitura de fulger
pentru a te naşte în sintonie la nivelul pământului
sau pentru ca să mă iubeşti din memorie
atunci când îmi curg pe faţă lacrimi de orfan

Eşti doar un vers până ce timpul îmi va cere
o eclipsă de nori ca să orbească vederea
atunci când privirile se întâlnesc
şi arunci în infern cuvintele seci
prin care moartea debordează

Pentru a înhuma mesajele sumbre de amor


Poem de Fernando Sabido, traducere în română de Andrei Langa


*****

ERES SÓLO UN VERSO

Eres sólo un verso de mi poema más maldito
donde esperas impaciente el golpe del rayo
para nacer en un acorde a ras de suelo
o amarme de memoria
cuando broten de mi orfandad las lágrimas

Eres sólo un verso hasta que me reclame el tiempo
un eclipse de nubes que ciega los ojos
cuando se encuentran las miradas
y arrojas al vacío las palabras estériles
que supura la muerte

Para enterrar los oscuros mensajes del amor


Fernando Sabido