Apă de colonie

*Din copilărie, mirosul
de la mușchii de prin canaluri, de la lut, de la locuri
și de la extrema violență a învățăturii.

De la mare, ultimul semn
dat de ultimul val împrăștiat
înainte de a se reîntoarce și a ne convinge
de faptul că nu vor fi sirene.

De la noapte, prezența eterică
a unui parfum italian
rămas la modă.

De la corpul tău, aroma
cărții de aventuri
citite din nou; de asemenea însă de la adelfii
dezolate și aflate în flăcări.

Miroase a viață pârjolită.


Poem de Aurora Luque, traducere în română de Andrei Langa
Din volumul Problme de dublaj, 1982


*****

EAU DE PARFUM

De la infancia, el olor
del musgo en las acequias, del barro, de las moras
y la extrema violencia de aprenderse.

Del mar, la última nota
de la última ola desplegada
antes de regresar y convencernos
de que no habrá sirenas.

De la noche, las leves veladuras
de un perfume italiano
todavía de moda.

De tu cuerpo, el aroma
de libro de aventuras
vuelto a leer; pero también de adelfas
desoladas y ardiendo.

Huele a vida quemada.


Aurora Luque
De "Problemas de doblaje" 1982

Acuarelă

*Există călătorii ce se adaugă culorii vechi a pupilelor.
După ce a vizitat insula Calipso, oare a mai putut Odiseu
să vadă la fel ca înainte? Nu i s-a prins culoarea
precum un vraf ciudat de alge
pe pupilele sale vechi? La fel cum în ridurile
imperceptibile ale pielii
se fosilizeaze săruturi și nepăsări, așa ochii filtrează
linia de peruzea a mării ce leagănă insulele,
meduzele de ametist, albul corăbiilor.
Pielea e magazia memoriei
ca și poemul. Poate că doar niște ochi
de un verde ciudat să deseneze inopinat
și plini de lumină
un arhipelag rătăcit și plin de păduri.


Poem de Aurora Luque, traducere în română de Andrei Langa
Din volumul Carpe mare, 1996


*****

ACUARELA

Hay viajes que se suman al antiguo color de las pupilas.
Después de ver la isla de Calipso ¿es que acaso Odiseo
volvió a mirar igual? ¿No se fijó un color
como un extraño cúmulo de algas
en sus pupilas viejas? Lo mismo que en los pliegues
mínimos de la piel
se fosilizan besos y desdenes, así los ojos filtran
esa franja turquesa del mar que acuna islas,
medusas de amatista, blancura de navíos.
La piel es vertedero de memoria
lo mismo que el poema. Pero acaso unos ojos
extrañamente verdes de repente dibujen
empapados de luz
un boscoso archipiélago perdido.


Aurora Luque
De "Carpe mare" 1996