Se afișează postările cu eticheta Perfecto Herrera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Perfecto Herrera. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 martie 2012

Splendoarea părăsirii

*
Lingurița de cafea
-unica însoțitoare-
curăță rămășițele
tristeții.

Ai închis ușa și
dusă a fost dimineața.
Chipul casei
rămase înlemnit, înclinat
înspre propria sa singurătate.

Iată că sunt în afara ta,
expulzat, rătăcit,
uitat de ochii tăi.

Zațul cafelei
prezice, în noaptea sa
de dragoste întunecată,
splendoarea părăsirii.


Poem de Perfecto Herrera, traducere în română de Andrei Langa


*****

EL ESPLENDOR DEL DESAMPARO

La cucharilla de café
- única compañía-
remueve el poso
de la tristeza.

Cerraste la puerta y
Se fue la mañana.
El cuadro de la casa
Se quedó fijo, ladeado
En su propia soledad.

Ya estoy fuera de ti,
Expulsado, perdido,
Olvidado de tus ojos.

El poso del café
Augura, en su noche
De amor sombrío,
El esplendor del desamparo.


Perfecto Herrera

joi, 18 august 2011

Mereu aceeaşi lumină

*
Pentru Elsa Tenca Mariani

Cenuşiul e deasemenea culoarea luminii,
deşi gri nu poate fi acea privire
ce îl conţine şi îl suportă.

Nu e cenuşie tristeţea
cât nu am dori de mult
să pară astfel.

Lumina va face minuni
în irisul strălucitor,
fiindcă viaţa e spectrul
tuturor culorilor,
al tuturor nuanţelor
de a fi care, viu, rămâne în sine
fără a renunţa nicicând
la lumea care, în mod invizibil,
există, drept siguranţă, dincolo de privire.
Spre lumină, prietenă, direct spre lumină!
Astfel ca umbra să nu ne ajungă din urmă!

Câtă lumină să generăm
în sens generos
pentru ca nimeni şi niciodată să nu poată să spună:
a fost stinsă,
nimic nu a rămas din ea.


Poem de Perfecto Herrera, traducere în română de Andrei Langa


*****

SIEMPRE LA LUZ

A Elsa Tenca Mariani

Gris también es la luz,
aunque gris no lo sea la mirada
que la contiene y la soporta.

No es gris la tristeza
por mas que así
representarla deseemos.

En iris vivo
la luz hará milagros,
porque la vida es espectro
de todos los colores,
de todos los matices
del ser que, vivo, es, en sí,
sin renunciar jamás
al mundo que, invisible,
existe, de seguro, más allá de la mirada.

¡Hacia la luz, amiga, hacia la luz!
¡Que la sombra no nos alcance!

Cuanta luz engendremos
ha de servir
para que nunca nadie de aquella luz dijera:
fue extinguida,
no quedó nada.


Perfecto Herrera