*
Aşteaptă-mă!
Acolo unde o fâşie de salcâmi ne-a oprit,
voi urma să culeg
vocea ta pentru care trăiesc,
pasager pe care azi îl acuzi
fiindcă nu am ajuns la oră exactă.
Această staţie între buze de chirpici
umeziţi pentru casele noastre
nu ştiu dacă ne apropie distanţele,
nu ştiu,
dacă ar fi fost balize în carne,
voce stăpânită de stări perpetue.
Cineva parcurge aleea noastră pustie
şi nu e cert că tăcerea a fost în zadar,
să săruţi pământul acesta,
rădăcinile noastre tronează peste timp,
zile şi nopţi de cer siniliu
în noua casă de rugăciuni.
Poem de Miguel Íñiguez, traducere în română de Andrei Langa
*****
ESTACIÓN DE ACACIAS
¡Espérame!
allá donde un manto de acacias nos detuvo,
seguiré recolectando
tuya voz por la que vivo,
pasajero que hoy me inculcas
porque no llegaré a tiempo.
Esta estación en los labios
de adobe humedecido para nuestras casas
no sé si estrechan nuestros cercos
no lo sé,
si serán balizas en la carne,
voz trenzada de estados perpetuos.
Alguien recorre nuestra hueca alameda
y no es cierto que callar fue en vano
besar esta tierra,
nuestras raíces por tiempo gobernaran
días y noches de cielo abierto
en nueva casa de oradores.
Miguel Íñiguez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu