duminică, 19 decembrie 2010

România

*
Patrie îndepărtată unde am lăsat urmele tinereţii,
pe tine te invoc acum în tăcerile bătrâneţilor mele.
De tine îmi amintesc acum,
fetiţă dulce cu ochi verzi şi plete de culoare aprinsă.
Cât aş fi vrut să pot muşca din privirea ta zaharisită,
din carnea ta albă de chiflă aburindă!
Îmi stai în memorie Românie fertilă de Eminescu.

Te evoc în gând vetustă ţară a lui Brâncuşi.
Perpetuu vis de a cunoaşte Istoria Moldovei,
destinul lui Virgil Gheorghiu şi ora sa douazeci şi cinci
care niciodată nu vine.

Îţi invoc numele Judith din câmpurile înflorite ale Transilvaniei,
în muzica lui Enescu şi în rapsodiile române,
în sărutările aprinse şi senzaţia de plutire
pe aripile unei iubiri subtile în mod particular şi frumoase.

Trăieşti în mine, Cluj Napoca ţărănească,
oraş cu ţărani îmbrăcaţi în veşmintele lor de acasă
şi ţuica de cireşe cinstită în teatrul absurdului de Eugéne Ionesco.

Scumpă ţară românească,
în memoriile mele de fiu recunoscător, mereu te voi purta.
Prin vinele fiului meu curge sângele lui Mihai Viteazul
şi din simpla această raţiune continui să te iubesc atât cât vei exista.


Poem de Jorge Muñoz, traducere în română de Andrei Langa


*****

RUMANIA

País lejano donde dejé restos de juventud
a ti te invoco ahora en mis silencios viejos.
A ti dulce fetiţă de ojos verdes y cabellos rubios
¿cuanto quisiera poder morder tu mirada azucarada
cómo panecillos en tus muslos blanquísimos?
Te recuerdo fértil Rumania de Eminescu.

Te evoco vetusta ţara de Brâncusi.
El sueño perpetuo de conocer
la historia de Moldavia y de Virgil Gheorghiu,
Y la hora veinticinco que nunca llega.

Te invoco Judith en los campos floridos de Transilvania,
en la música de Enescu y las rapsodias rumanas,
en los besos ardientes y sensación de flotar
en un amor particularmente sutil y bello.

Vives en mí, CluJ Napoca ţărănească
con vestidos campesinos y ţuica de ciruelas
en el teatro del absurdo de Eugéne Ionescu.

En mis memorias, de hijo agradecido
scumpă ţară românească
te recuerdo.
Por mi hijo que lleva la sangre de Mihai Viteazul
y que por tal razón, he de amarte, mientras viva.


Jorge Muñoz

3 comentarii:

Leticia spunea...

Poema de belleza transparente, de ritmo con cadencia de hojas que caen.

Andrei Langa spunea...

Es un placer saber que te ha gustado este poema en ambos idiomas...

a.l.

Ana Muela Sopeña spunea...

Muy hermosos recuerdos los que Jorge Muñoz evoca en estos versos.

Muy bella también la traducción al rumano, por su ritmo y por su eufonía, Andrei.

Un abrazo a ambos
Ana