joi, 29 decembrie 2011

În drum spre lumină

*
Ceea ce visez nu se află în arheologia ta,
ci în inima mea,
în pulsațiile ei,
plenitudinea vagă a memoriei
de pe când eu eram vânt
iar tu leagănul unui râu necesar
ce răsarea printre lacrimi,
-atât de deschisă-
exprimată prin căldură.

Fost-am o îmbinare de apă și aer
cu vârtejul nud al umbrei,

în drum spre lumină.


Poem de Manuel M. Barcia, traducere în română de Andrei Langa


*****

CAMINO HACIA LA LUZ

No está en tu arqueología lo que sueño,
sino en mi corazón,
en su latir,
la incierta plenitud de la memoria
cuando yo era el viento
y tú cauce de un río inevitable
que amanece en el llanto,
-tan abierta-
resumida en calor.

Y fuimos conjunción del aire y el agua
y el vértigo desnudo de la sombra,

camino hacia la luz.


Manuel M. Barcia

2 comentarii:

Perfecto spunea...

Saludo este poema de Manuel, tan íntimo, tan de su cosecha.
Como siempre, es un placer leerle.
Mis felicitaciones por esta traducción, que da más amplia significancia a la poesía de este Poeta amigo.

Un abrazo.

Manuel Martínez Barcia spunea...

Gracias por compartir este episodio de la luz con tu amigable compañía, Prefecto.

Y a Ana Y Andrei, por llevar estos versos tan cerca de los sueños.

Un abrazo