Mă doare aerul

*
Mă doare aerul ce îmi înfășoară corpul
și-mi lasă absența ta în piele

Absență ce-mi așează visele în luminile agonice
ale vechilor felinare

Lăsând în mine durerea nuferilor morți

Mă mâhnește tare tandrețea când îmi șoptește la ureche
iar tu te ascunzi în umbră

Umbre care macină liniștea dimineților rănindu-mă
când adorm păsările

Și mă mușcă…
mă mușcă cu forță ceața unde te ascunzi
întinzând o dură pânză de păiangen ce mă apasă


Poem de Carmen Parra, traducere în română de Andrei Langa


*****

ME DUELE EL AIRE

Me duele el aire que se enrosca a mi cuerpo
y deja en mí piel tu ausencia

Ausencia que cuelga mis sueños en las luces agónicas
de las viejas farolas

Dejando dentro de mí el dolor de los nenúfares muertos

Me lastima sin piedad la ternura cuando me habla al oído
y tu te ocultas en sombras

Sombras que quiebran la quietud de las madrugadas hiriéndome
cuando duermen los pájaros

Y me muerde ….
me muerde con fuerza la niebla donde te escondes
dejando una fuerte tela de araña que me apresa


Carmen Parra