àvila

*
noaptea în àvila e plină de fantome
chiar şi sub statuia sfintei tereza am văzut chipul tău
pentru un sfert de secundă
am promis unei pietre de acolo că mă voi întoarce
pretext sau cauză
am rătăcit cu toţii după aceea şi numai eu ştiam
nu găseam nici hotel nici maşină
dar au ţipat cocorii în clopotniţa catedralei

probabil noaptea par mai tânără
chiar şi într-un oraş medieval

acum când îţi povestesc mă simt în pielea bărbatului beat
care mă implora dintr-o coastă a restaurantului să nu îi fac poze
în timp ce eu cu gândul aiurea îmi savuram şerbetul de lămâie
sprijinindu-mi ambele braţe de firul unui gust amărui
el se agita iar vocea sa umilă amintea plânsul unui copil abandonat
se spune că maica tereza a fost atât de supărată părăsind àvila
încât s-a oprit în poartă să îşi scuture pantofii de praful acesteia
comentând pentru lumile viitoare

despre mine mai ştiu că nu aveam somn

pe geam câteva picături de ploaie în violet
păreau nişte lacrimi pe obrajii unui bufon extrem de vesel


Silvia Caloian


*****

ÁVILA

la noche en ávila está llena de fantasmas
incluso debajo de la estatua de santa teresa he visto tu rostro
durante un cuarto de segundo
he prometido a una piedra de allá que voy a volver
un pretexto o una causa
entonces nos hemos perdido y solo yo lo sabía
no encontramos ni hotel ni coche
pero han gritado las grúas en el campanario de la catedral

probablemente parezco más joven por la noche
incluso en una ciudad medieval

ahora cuando te lo cuento me siento como el varón borracho
que me implora desde una esquina del restaurante para no hacerle fotos
en el momento que yo con los pensamientos errantes disfrutaba del sorbete de limón
apoyándome con ambas manos en una fina sensación amarga
él se agitaba y su voz humilde recordaba el llanto de un niño abandonado.
se dice que madre teresa estaba tan enfadada dejando ávila
que se paró en la puerta de salida para sacudir los zapatos de polvo urbano
comentando los hechos para las futuras generaciones.

sobre mí lo más que sé es que no podría dormir

en la ventana unas cuantas gotas de lluvia de color violeta
parecían unas lágrimas en las mejillas de un bufón muy alegre


Poema de Silvia Caloian traducido al español por Andrei Langa


*****

Nota del traductor: Se ha respetado la grafía del original por ello el nombre de la ciudad ávila y el nombre de santa teresa y madre teresa están escritos sin mayúscula inicial.