Un poem de amor

*
Eu dorm în emisfera sudică
acolo unde copacul creşte în voie
şi soarele usucă pielea cu galbenul său

Tu navighezi în marea destinelor
savurezi sarea locurilor lăturalnice
punând în dezordine toate tăcerile mele

Goleşte noaptea
şi mi-o toarnă în conducta activă a libidoului
Deschide rănile
cu sabia de lumină şi infinit

Dalta ta mă dezarmează
şi fac o piruetă sub loviturile ciocanului
pentru că ajungi periodic la orologii
în cearcănele ce apar improvizate
prin insomnia înăbuşitoare

Legată mă îndrept spre pericol
pe curba închisă a exilului tău

Menoree a lunii
se face drumul

un veac de zbucium al marii se scaldă în râu


Poem de Marina Centeno, traducere în română de Andrei Langa


*****

UN POEMA DE AMOR

Yo duermo en el sur
donde el árbol crece desprovisto
y el sol rompe la piel con su amarillo

Tú navegas el mar de los destinos
paladeas la sal de los rincones
desordenando todos mis silencios

Vacíame la noche
en el labriego ducto de mi libido
Abre las llagas
con espada de luz y de infinito

Tu cincel me desarma
y me vuelvo cabriola en el martillo
porque llegas variable a los relojes
en las ojeras que surgen de improviso
por el insomnio húmedo

Sujeta voy hacia el peligro
por la curva cerrada de tu exilio

Menstrúan lunas
se prepara el camino

un sigilo de mar se revuelca en el río


Marina Centeno