sâmbătă, 4 februarie 2012

Puţină halucinaţie

*
I

În lucrurile mici te căutam,
scorpion de la mal.
Ai ştiut cum să muşti
buza mea
şi pantofii
încât să mă umpli de ecou.
Adunam în minuscule proporţii
grămăjoare de ceai
pentru atăta apatie.
Îţi priveam mâinile,
nu puteai mai mult
iar ele se lungeau pentru a te face să creşti în umbră,
însă era minusculă amprenta pe zăpadă,
cavitate abia vizibilă,
gura ta:
pată întunecată unde el joacă.


II

-Am deschis geamul copacului.
Însă nu era copacul.
Am smuls bucăţi dintr-o masă
şi a ars casa.
-Am deschis geamul.
Însă nu aveam spaţiu spre a-l deschide.
Lichenul electric ne înfăşura sexul de la mijloc
cu halucinaţii care beau apă murdară din baie
şi nu pot să vomite.


III

Stropesc şi acum flori de hârtie în subsol
şi mă ascund făcând gălăgie,
pentru ca tu să nu vii.
Alung muştele de pe oglindă,
şi-n lucrurile mici continui să caut.

Nu mai ţin minte fisura făcută în zid
cu unghiile mele false.


Poem de María García Zambrano, traducere în română de Andrei Langa


*****

PEQUEÑA ALUCINACIÓN

I

En lo pequeño te buscaba,
escorpión de la orilla.
Has sabido morder
mi labio
mis zapatos
hasta llenarme de eco.
En lo diminuto recogía
montoncitos de té
para tanta desgana.
Te miraba las manos
no llegabas a más
se extendían para hacerte crecer en la sombra
pero era ínfima la huella en la nieve
diminuta la cavidad
tu boca:
oscura alberca donde el juego.


II

– Abre la ventana al árbol.
Pero sin árbol.
Arranqué cortezas de una mesa
y ardió la casa.
– Abre la ventana.
Pero no había espacio para abrir.
En el centro el musgo eléctrico nos envolvía el sexo
de pequeñas alicias que beben agua sucia del baño
y no pueden vomitar.


III

Todavía riego flores de papel en el sótano
y me escondo haciendo ruido,
para que no vengas.
Espanto las moscas del espejo,
y en lo pequeño sigo buscando.

Ya no recuerdo el agujero que hice en la pared
con mis uñas postizas.


María García Zambrano

Niciun comentariu: